Nu te scalzi de două ori în același râu, ne spune Heraclit, parcă pe un ton prevăzător. Regăsim aceeași sintagmă și într-un cântecel pe care îl îngână laolaltă câteva personaje, printre care Mason (tânărul care a devenit actor sub ochii noștri, de-a lungul celor 12 ani de filmări, Ellar Coltrane) și tatăl său (Ethan Hawke, deja o constantă în filmele lui Richard Linklater) într-o atmosferă idilică, campestră și profund nostalgică. O secvență ce mi-a adus aminte de la tourbillon de la vie, cântecul bitter-sweet pe care îl interpretează Jeanne Moreau în Jules et Jim. Acest sentiment ireversibil al vieții este reluat și reîntregit la finalul filmului, unde, pe fundalul unui apus la fel de idilic, doi tineri care abia s-au cunoscut, împărtășesc idei semi-filosofice, dar pline de adevăr, despre însemnătatea clipei.
Filmul este de o naturalețe incredibilă și asta deoarece este rezultatul unui efort considerabil, acela de a filma timp de 12 ani, cu pauze, evident, crâmpeie din copilăria unui băiețel care devine mai apoi adolescent. Nu e vorba de cinema verite, deși cam asta ar rezulta din spusele mele de mai sus (mea culpa) ci de o esențializare extrem de inspirată a unei perioade de timp, evitând eventualele tentații ale dramei și ale unui scenariu didacticist. Povestea decurge normal, natural, iar trecerile dintre perioade au loc aproape imperceptibil, nu suntem avertizați de semnale precum two years later ci momentele sunt parcurse așa cum ai parcurge un album de fotografii, adică cu emoție, amintindu-ți momentele frumoase, momentele care au însemnat ceva pentru tine. Dar filmul nu surprinde neapărat momentele frumoase din viața acestui tânăr, suntem martorii mutărilor frecvente pe care mama tânărului Mason (interpretată excelent de Patricia Arquette) este nevoită să le facă deoarece are nenorocul să aleagă mai tot timpul the wrong guys, de asemenea asistăm la decepțiile în dragoste sau la nelipsitele momente de retorică existențială ale adolescentului Mason. Însă toate acestea sunt prezentate într-o lumină pozitivă, sau poate nu neapărat pozitivă, cât blândă, caldă ca o atingere maternă, iar deasupra lor nu planează răsturnări neașteptate de situație sau accente dramatice, ci se încearcă menținerea pe cât posibil a unei stări naturale a (imaginii) vieții. Ca și cum am fi martorii unei vieți realmente trăite, dar, desigur, în limitele unei convenții estetice și narative. Ritmul filmului este foarte bine calibrat în ciuda celor două ore și patruzeci de minute. Subiectul și atmosfera se află cumva la antipodul seriei Before, copilăria lipsită de complicații majore n-are aparent nimic de-a face cu complexitatea relației dintre Jesse și Celine, însă micul Mason pare să fie viitorul Jesse.
Boyhood este atât o antologie de clipe frumoase cât și o antologie muzicală (cât și una de frizuri, fie vorba între noi), momentele copilăriei celor doi frați, Mason și Sam (interpretată chiar de fiica regizorului), sunt marcate de melodii foarte bine ancorate în epoca pe care o reprezintă, de la Britney Spears la The Black Keys. Mai mult decât atât, utilizarea frecventă a muzicii poate reprezenta și un substitut pentru un tată-muzician-aspirant care nu își poate petrece prea mult timp cu propriii copii. N-aș putea să-l numesc drept un tată absent căci filmul nu-ți dă totuși această impresie, deoarece personalitatea lui surclasează faptul că nu poate fi prea mult prin preajmă. Mai mult decât atât tatăl îi dăruiește lui Mason un album personalizat cu muzica celor de la The Beatles, descriindu-i pasionant membrii trupei, aproape cu religiozitate, explicând că ascultându-i separat, muzica lor sună chiar mai bine, lucru ce pare să oglindească relația tată-fiu, separați, dar împreună. Ca și în cazul lui Before Midnight, Richard Linklater a reușit să mă emoționeze și să nu îmi pese de momentele în care focusul nu-i așa cum ar trebui. Rareori se întâmplă ca un regizor să surprindă viața într-o manieră atât de naturală, de umană și de personală. Negreșit, Linklater, este încarnarea expresiei stop and smell the flowers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu