luni, 21 februarie 2011

Dogthoot/Kynodontas

Până la filmu ăsta habar n-aveam că există cinematografie grecească și încă cum, atât de îndrăzneață, de sfidătoare, de experimentală. Ipoteza, întrebarea retorică motorie, îmi aduce aminte de distopiile lui Saramago, dacă autorul portughez s-a tot întrebat cum ar fi dacă dintr-un motiv necunoscut întreaga omenire ar orbi (eseu despre orbire), cum ar fi dacă moartea și-ar lua concediu (intermitențele morții), cum ar fi dacă o parte din Europa s-ar desprinde și ar pluti liberă în atlantic (pluta de piatră) ăst film se întreabă cum ar fi dacă ți-ai educa odraslele într-un mediu creat de tine, după regulile tale paternalist-oedipist-amorale, tăindu-le cordonul ombilical de lumea cunoscută, civilizată,

învățăndu-i un vocabular în care semnificația suferă permutări și ciuntiri de întelesuri (ex: pușca e o floare, hipioată sau maladivă metodă):

Older Daughter: Mom, what is a "cunt"?
Mother: Where did you learn that word?
Older Daughter: On a case on top of the VCR.
Mother: A "cunt" is a large lamp. Example: The "cunt" switched off and the room got all dark. :))
 

Son: Mom, what is a zombie?
Mother: A zombie is a white flower.
Son: Hey, mom, i found two zombies in the garden.

Cam până unde poți controla jocul ăsta demiurgic, căzut ca măru copt din pomu cunoașterii, cam până în momentul în care regulile impuse de tine ca părinte dezaxat ce ești intră în conflict cu niște treburi a priori, că tabula rasa slavă domnului mă ambiționez să cred că nu există ci prefer în locul ei o schiță ștreasă de un cot obosit, un desen naiv.

Sunt câteva scene care îți zguduie prințipiile și uiți că iei parte la un experiment, te ridici de pe scaunul observațional și spumegi, șezi frumușel și strânge din dinți, nu-i așa că eletroșocul ăsta dulce ți-a mers drept la inimă? A se judeca obiectiv :D Absolut genială perceperea eronată a perspectivei (scena cu avionul)
și la fel de genială scena cu intrusul (pisica), dacă nu-l văzură-ți apăi vedeți-l și spune-ți-mi dacă v-ați simțit confortabil în scaunul de observator, valabil și pentru precoci :P.

6 comentarii:

  1. stiam ca iranul are cinematografie, ca ungaria are cinematografie dar de grecia habar n-aveam. poate azi maine mai aflam ca au si cipriotii si turcii.
    oricum din ce ai scris CLAR filmul merita atentie.
    (aia cu cunt e foarte tare ) :))

    RăspundețiȘtergere
  2. mie mi s-a parut grozava alegerea de inceput: o insiruire pe caseta a unor cuvinte uzate carora li se suprapun noi intelesuri, ca intr-o lectie fara profesor. mai mult decat un experiment skinnerian in-vivo, filmul e un experiment lingvistic ce se termina a-verbal printr-un dans schizo numa bun sa iti stearga scena pisicii din minte.

    RăspundețiȘtergere
  3. punctasi fain constructivismu', dar parca scena cu matza tot n-o poci uita :P intr-adevar schizo dansu e absolut genial, un film care probabil va fi dat exemplu pe la cursurile de semiotica :D

    RăspundețiȘtergere
  4. grecii il au pe ANGHELOPOULOS(1935–2012), un geniu total!http://www.imdb.com/name/nm0000766/
    sau mai bine zis l-au avut....si o groaza de altii, o generatie de 50 de ani exceleta de cineasti, majortatea exilati pe la LOndra sau in US.

    RăspundețiȘtergere
  5. da, indeed :D
    am de recuperat in ceea ce ii priveste pe greci

    RăspundețiȘtergere