Trei extreme

Un chinez, un coreean şi un japonez (ştiu...intro de banc ceauşist, elogiu partidului pe cale să ia formă :))) şi-au întins guma de mestecat a imaginarului şi au concatenat 3 mediu-metraje (să le zic) cum rar ai ocazia să digeri. Fiecare pare să decupeze ceva semnificativ şi tabuu din propria cultură. Fie că e vorba de obiceiuri culinare scandaloase pentru vest (ingurgitarea de fetuşi mai precis, nota bene minuţios şi cabalistic preparaţi), de limita fluidă dintre regie şi realitate sau de remuşcările trecutului (naruto cu ceva suflu dostoievskian) filmul/filmele astea nu intră nicidecum la categoria horror aşa cum umblă vorba în târg...Tarele personajelor aproape că ies din ecran...recunosc mi-am tras pătura până sub ochi...dar de, aşa e natura umană, înfiorătoare. Fabulos nene.
Dacă tot am pomenit de Dosto amestecat în supa miso recomand Piercing, un roman probabil pe gustul tineretului (vorbesc ca o băbătâie). Când un tată (cu care Oedip ar fi fost prieten la cataramă) este impulsionat de o forţă internă, oarbă deontologic, să îşi ucidă fiul nou-născut, decide să îşi verse bolul nebuniei la periferia societăţii şi începe periplul căutării victimei perfecte unde altundeva decât în tagma prostituatelor. Numai că lipsa de experienţă într-ale omuciderii îşi spune cuvântul şi naşul apare după colţ.

Tweet