Stay-stranger than fiction

Stay (2005) este dovada vie că Lynch este cât se poate de fertil şi are urmaşi dintre cei mai neaşteptaţi. Spun asta căci regizorul peliculei avute în vedere a transpirat într-un scaun pescăresc imprimat cât se poate de eterogen (nu ştiu exact dacă în lumea lor ubercivilizată se obişnuieşte o astfel de imprimare, dar logic aşa ar fi) după cum urmează: Quantum of Solace, The Kite Runner sau Stranger than fiction, iar la fiction mă opresc căci ea e dama serii în jurul căreia fălfâie evantaiele (analogie izvorâtă eminamente dintr-un subconştient suprasaturat de căldura). Ideea principală, regina balului, lumea ca visare, pare să depăşească posibilităţile de realizare şi susţinere, dar nu ne rămâne decât să ne înclinăm la zidul încercării şi să-i strecurăm printre crăpături bileţele de doamne ajută. Acţiune nebunească pe alocuri prea puţin inteligibilă, suntem literalmente împinşi dintr-un cadru în altul, părerea mea e că s-a cam exagerat cu elementul de trecere (cam ca obolul visului lui yourcenar) care trebuia musai să emane muncă brainstormingiană şi să avem senzaţia că cineva rânjeşte dintr-un colţisor scrâşnind: ia uite bă nene până unde vă duc io cu simbolistica şi semiotica. Te bagă în ceaţă şi te cam lasă acolo o bună bucată de vreme, iar aceeaşi voce scrâşnitoare îţi şopteşte: aha, ia bă să vedem cum mai ieşi . De ieşit din spiralele lynciene, din jocul diagonalelor (care dau senzaţia de...corăbieresc), parcă ieşi la un moment dat, dar rămâi cu o lacună pe care nu-o poţi umple decât cu ficţiune. Dizzy.

PS: Ewan McGregor şi Naomi Watts fac un cuplu frumos...da' ce zic eu aici, superb, iar pe Gosling parcă să zic că îl prinde look-ul de lucifer în picaj aka weirdo kid cu păr slinos.

Tweet